Terapeutul percepe pulsul/ ritmul craniosacral și simte în ce zonă a corpului există restricții în sistemul craniosacral, apoi folosește tehnici manuale blânde (atingere) pentru a le elibera. Se urmărește realizarea stării de echilibru la nivelul sistemului nervos central. Cu palmele pe corp, pe picioare, torace, cap sau în diverse zone ale coloanei vertebrale, terapeutul elimină tensiunile acumulate în țesuturi

Noi, terapeuții, asistăm tendința naturală de recorectare a corpului pacientului. Atunci când se utilizează mai mult decât o forță redusă, se activează reacția normală defensivă a corpului pacientului împotriva intruziunii. Când corpul pacientului începe să se apere împotrivă terapeutului, țesuturile corpului pacientului se încordează, în încercarea păstrării integrității.

La confruntarea cu această situație, terapeutul poate să aplice o forță mai mare pentru a contracara rezistența pacientului sau să ușureze atingerea, așa cum folosim în cazul terapiei CranioSacrale, permițând astfel relaxarea țesuturilor pacientului și obținând o eliberare terapeutică, adăugând doar atât cât este necesar ca mecanismul auto- corector să fie eficace.

Aceasta este, de asemenea, o diferență în abordare, care separă terapia CranioSacrală de alte tehnici craniene. Diferență este exact ceea ce face terapia Cranio­Sacrală atât de sigură, fără risc, și atât de utilizată de către oricine

Atunci când o ședință de terapie craniosacrală vizează și eliberarea somato-emoțională, se folosește și dialogul, iar emoțiile ”captive” în corp se exprimă nu doar prin cuvinte, ci și prin plâns, tremur, spasme, transpirație, râs, durere, contracții musculare. Acestea sunt aspecte normale, care restaurează echilibrul funcțiilor organismului, cât și o mai bună mobilitate la nivelul țesuturilor (ca regulă generală, ”mișcarea” este un indicator al sănătății)

Aici vreau să subliniez că există diferențe apreciabile în comparație cu felul în care se prezintă dialogul din timpul unei ședințe de psihoterapie. În timpul unei ședințe de eliberare somato-emoțională, dialogul se petrece de obicei într-un ritm mult mai lent, există multe tăceri, se discută despre senzațiile din corp în corelație cu anumite emoții/ sentimente/ amintiri, se discută despre imaginile (vizuale, auditive, olfactive, tactile) care apar în timpul tratamentului în anumite momente semnificative. De fapt, se creează un fel de ”dialog la nivelul inconștientului” între terapeut și pacient

Terapia craniosacrala nu interactioneaza in mod negativ cu nicio alta forma de terapie sau medicatie, este o terapie fara risc sau efecte secundare, avand foarte putine contraindicatii.

Terapeutul nu va diagnostica si nu va prescrie medicamente

Terapia craniosacrala este o metoda de evaluare si corectie care stimuleaza procesul natural de auto-corectare si insanatosire naturala a corpului, de disipare a efectelor negative, de intarire a rezistentei la imbolnavire, ajuta la alinarea durerii si are efcicienta intr-o gama larga de probleme medicale asociate cu dureri si disfunctii, cum ar fi:

• dureri cronice de gat si spate;
• deteriorare a functiilor de coordonare motorie;
• stres si probleme legate de tensiuni nervoase;
• traumatisme ale creierului si maduvei spinarii, ca urmare a accidentelor;
• oboseala cronica;
• scolioza;
• probleme ortopedice;
• dereglari ale sistemului nervos central;
• boli neuro-vasculare si ale imunitatii;
• autism;
• dificultati de invatare (dislexie, discalculie);
• deficit de atentie;
• dificultati emotionale;
• depresie si multe altele…

Sistemul craniosacrala este format din:

1. Sistemul membranos cu cele trei straturi ale sale (dura mater, arahnoid, pia mater), pe care il numim meninge;
2. Lichidul cerebrospinal care este incapsulat in sistemul menbranos;
3. Structurile din interiorul sistemul membranos, care controleaza producerea si curgerea fluidului